Un text de Horia Petrean
În urma lecturii romanului Leac pentru o lume banală de Christian Mckay Heidicker, Horia Petrean, invitatul nostru în episodul „Adolescent în jocuri video”, ne-a lăsat în scris câteva gânduri despre jocurile video. Lectură plăcută!
Jocurile video nu au apărut așa din neant și nu s-au materializat dintr-odată nici console dedicate lor și nici jucători pasionați. Sau poate chiar asta s-a întâmplat și n-am trăit eu destul să văd asta. Tot ce știu e că încă de când eram mic am vrut să mă joc pe ceva. Laptop, telefon, consolă, you name it. Dacă mergeam la cineva acasă sau la vreo zi de naștere, săream pe consolă cu prima ocazie.
Prima mea consolă a fost un Playstation portabil (PSP), adică cea mai tare consolă din lume, ahead of its time cu multe chestii și, de asemenea, primul meu glimpse în lumea asta a jocurilor.
Mai apoi am uitat de PSP și mi-am vândut sufletul industriei jocurilor pe telefon, poate cea mai de rahat invenție din mediul online și cel mai ușor mod în care cei de la Tencent pot face bani. Și din întunericul ăsta a fost nevoie de un singur și un extrem de bun joc, Spider-Man™️ pentru PS4. Jocul ăla a fost singurul motiv pentru care mi-am dorit o consolă și singurul motiv pentru care sunt aici acum, sub formă de cuvinte pe care tocmai le citiți, ok, am lungit prea mult această propoziție mă opresc punct. (punct)
Povestea lui Peter Parker este una din cele mai accesibile și emoționante și jocul ăsta e un must play pentru oricine. Am încercat multe jocuri de atunci și până acum și este un singur joc care chiar m-a convins că jocurile video cu story sunt viitorul artei și al poveștilor în media. The Last of Us 2, apărut în 2020, este cel mai bun joc video și, oricât urăsc să zic asta, e mai bun și decât Spider-Man. Eram reticent să încerc jocul ăsta după recenziile foarte shitty de pe internet și toată drama legată de povestea care își luase leak pe internet cu câteva luni înainte de lansare, așa că, atunci când am avut de ales între asta și dezastrul cunoscut sub numele de Cyberpunk 2077, am ales ultima opțiune. Și nu credeam că o să regret până când o persoană foarte dragă mie mi-a pus un pistol la cap și m-a încurajat drăgăstos să joc duologia asta de jocuri numită The Last of Us. Sper că nu se supără pe mine, pentru că e un mare gatekeeper, dar dacă vedeți asta și chiar vreți să mă ascultați si să îl jucați, trebuie neapărat.
Primul e un joc bun, dar al doilea e la alt nivel. Povestea, graficile, muzica, atmosfera, toate sunt la un alt nivel. Și asta vine de la un tip care a jucat o singură dată jocul.
Dar jocurile cu story nu sunt singurele jocuri existente. Există FIFA și alte jocuri cu sporturi, care, oricât de străine îmi sunt, au totuși un merit, acela că au făcut din jocurile video un lucru des întâlnit în casele oricărui microbist. Există jocurile exclusiv online, de la shootere ca CS:GO și Valorant la jocuri de tactică și cu arene, ca League of Legends. Există jocuri de societate online, dar, în loc să le înșir, o să zic așa: dacă poți să îți imaginezi, sigur există un joc care seamănă sau e fix precum chestia pe care ți-o imaginezi.
„Și dacă nu există?”, poate va întrebați. Și sper că da, pentru că răspund în propoziția următoare. Roblox, Dreamspentru Playstation și Gary’S Mod sunt jocuri în care tu poți să-ți creezi propriul joc cu unelte ușor de folosit și în care poți juca chestii create de alți oameni.
Lumea jocurilor video e una vastă și frumoasă și, dacă vă las cu ceva și dacă mai sunteți aici, la final, și chiar ați avut chef să citiți tot, sper că o să ieșiți din zona de confort și o să jucați un joc video, orice joc video. Dacă nu aveți consolă, jucați pe telefon sau pe laptop, chiar și pe smart TV, dar vă rog să-i dați acestei forme de artă o șansă, pentru că nu veți regreta. Și dacă n-o faceți pentru voi, faceți-o pentru copilul ăla mic din voi, care ar da orice să se joace jocuri cu ATV-uri pe PSP-ul vărului din Germania.
Acest text face parte din proiectul „Adolescent în ficțiune”. Textul a fost realizat sub îndrumarea scriitoarei Adina Popescu.