„Păpușile cu care mă jucam le făceam din cârpe”

Interviul Mariei cu bunica ei, Georgeta Tăbăcaru

În urma lecturii cărții Haiku siberian de Jurga Vilé, Maria Gavrilă i-a luat un interviu bunicii ei, Georgeta Tăbăcaru, despre amintirile din al Doilea Război Mondial. În plus, ne-a scris și o poezie despre Algis, personajul principal al cărții.


Maria: Sărut mâna! Aș vrea să te întreb prima dată unde te-ai născut?

Bunica Mariei: M-am născut în comuna Mihălășeni, județul Botoșani.

M: Ai avut frați sau surori? Dacă ai avut, cum te înțelegeai cu ei?

B: Am fost șase frați, un băiat și cinci fete. Mă înțelegeam foarte bine cu ei, nu ne certam, nu ne băteam. Ne duceam la câmp împreună și ne întorceam împreună acasă. Ne ajutam unii pe alții întotdeauna. Am fost foarte uniți.

M: În ce an te-ai născut? Dar frații tăi?

B: M-am născut în anul 1940, iar în anul 1944 aveam vârstă de 4 ani. Eu eram cea mai mică dintre frații mei. Surorile mele erau deja domnișoare, iar fratele meu avea 8 ani.

M: Cum era relația ta cu părinții? Te înțelegeai bine cu ei?

B: Da, mă înțelegeam foarte bine cu mama mea. Tatăl meu plecase pe front. Era obligat să plece. Cu toții erau încolonați și trimiși pe front. Mama mea a rămas văduvă cu șase copii și ne-a crescut singură. Încercăm să o ajut pe mama cum puteam. Măturam prin curte, spălam vasele, iar în timpul liber mă jucam cu alți copii cu păpușile, alergam. Păpușile cu care mă jucam le făceam din cârpe, le puneam ochi și gură din frunze, iar părul îl făceam din mătase de porumb.

M: Ce amintiri ai din acea perioadă?

B: Veneau rușii, iar surorile mele se ascundeau în groapa unde îngropau părinții mei cartofii, toamna. Eu nu mă ascundeam cu ele. Le pândeam în locul în care se ascundeau și mă duceam și strigam ,,Tanti ușii, tanti ușii”, pentru că nu puteam să-l zic pe ,,r”. Ei furau oile din ogradă, le tăiau gâtul și le puneau pe proțap cu tot cu lână. Din gospodăria părinților mei au furat o oaie.

M: Crezi că ai avut o copilărie fericită?

B: Nu, nu am avut o copilărie fericită pentru că mama era singură și trebuia să o ajut la treabă. Mama le trimitea pe surorile mele la câmp să muncească, iar eu mă duceam cu mâncare pentru ele și rămâneam și eu pe câmp să le ajut.

M: Mulțumesc mult pentru că ai răspuns la aceste întrebări!


ALGIS

Un băiat inteligent, 

Un copil foarte atent, 

Algis pe numele său. 

E un adevărat flăcău. 

În  Lituania, trăiește, 

Acolo copilărește.

Are vise  și  dorințe, 

Dar și multe suferințe. 

Are un prieten bun

Nu-mi e atât de greu să spun 

Martin, un gâscan model 

Pentru Algis, tovarăș fidel.

Într-o tristă zi de vară, 

Prin aer, necazul zboară

Iar acesta se oprește 

Și pe Algis îl urmărește.

În plin necruțător război,

Într-o căruță trasă de doi boi,

A fost dus de ruși la gară, 

Iar aceștia îl obligară

De tată să se despartă,

Să-și accepte noua soartă. 

În tren el s-a urcat,

În Siberia a plecat.

În ciuda situației grele,

Albumul foto și cele câteva mere 

Îl fac pe Algis să zâmbească,

La vremuri pașnice să se gândească.

În fiecare seară, „Semințele de mere” a răsunat glorios,

Răspândind vestea unui sfârșit victorios.

Povestea băiatului din trenul orfanilor

Va rămâne vie pe parcursul anilor.


Acest text face parte din proiectul „Adolescent în ficțiune”. Textul a fost realizat sub îndrumarea scriitoarei Adina Popescu.