„Frica n-o voi uita niciodată”

Interviul Ioanei cu bunica ei, Anca Georgescu

În urma lecturii Jurnalului Annei Frank, Ioana Apostol i-a luat un interviu bunicii ei despre amintirile din perioada de după al Doilea Război Mondial.


Pentru acest interviu am pregătit o serie de întrebări pe care o sa le adresez bunicii mele, Anca Georgescu, care s-a născut în 1944, cu un an înainte să se termine cel de-al Doilea Război Mondial. Am fost curioasă să aflu mai multe detalii despre cum era să trăiești în acea perioadă.
— Ioana Apostol

Ioana Apostol: Mă bucur mult să stăm de vorbă doar noi două, chiar dacă nu este un subiect fericit, este unul important. Chiar dacă aveai doar un an când al Doilea Război s-a terminat, sigur ai informații de la părinții tăi, așadar voiam să știu care a fost cel mai mare impact al războiului asupra familiei?

Anca Georgescu: Mereu este o plăcere să stau cu tine de vorbă. Probabil că cel mai mare impact pe care războiul îl are asupra unei familii în general este frica, panica constantă cu care ești obligat să trăiești. Un alt lucru important care accentua panica și pe care persoanele din generația ta probabil nu îl înțeleg era lipsa de informații.

Ioana Apostol: Faptul că ai menționat diferența dintre generații ne aduce la cea de-a doua întrebare. În prezent, din păcate, este un război la granița noastră, iar Ucraina trece prin niște momente cumplite. Care este diferența dintre generații într-o situație de război?

Anca Georgescu: Generației de acum nu spun că îi este mai ușor, dar acum avem noroc cu internetul și televizorul și poate că nu pare un factor atât de important, dar este. Să ai acces la informații și să știi constant ce se întâmplă este o unealtă la care noi nici nu visam înainte. Totodată, cred că subiectul legat de sănătatea psihică este mult mai abordat și oamenii realizează ce impact are un război asupra unui individ, oamenii sunt mult mai ajutați din acest punct de vedere.

Ioana Apostol: Vorbind de sănătatea psihică, simți că, trecând prin atâtea evenimente istorice deloc fericite, acestea te-au marcat și dacă da, cum te-a schimbat acest lucru?

Anca Georgescu: Cu siguranță m-au marcat, însă nu am un răspuns la cea de a doua întrebare, neștiind cum aș fi fost azi dacă nu trăiam acele vremuri. Știu doar că sunt mai puternică, dar aș putea să trăiesc și fără asta, mai liniștită.

Ioana Apostol: Atunci când au circulat primele știri legate de războiul din Ucraina și peste tot pe unde te uitai se anunța „al Treilea Război Mondial”, chiar dacă nu era nimic concret, care a fost reacția ta?

Anca Georgescu: Chiar dacă am realizat că șansele sunt extrem de mici, tot am avut un moment de déjà vu, dar mai mult m-am gândit la săracii oameni din Ucraina și am fost plăcut surprinsă cât de multă solidaritate a arătat România și cât de mult ne-am implicat ca să îi ajutăm, o altă diferență destul de mare pe care o pot observa, în comparație.

Ioana Apostol: Iar ultima întrebare este: ce nu vei putea uita niciodată?

Anca Georgescu: Știu că aici mă repet, dar frica și probabil fețele îngrijorate ale părinților mei care mereu au avut cea mai mare grijă de mine. Erau extrem de speriați și aveam și financiar probleme, nimic nu mergea bine, dar datorită lor, eu eram mai liniștită și calmă. Deci frica n-o voi uita niciodată. 

Ioana Apostol: Emoționante răspunsuri și mulțumesc mult că ai ales să le împărtășești cu mine.

Anca Georgescu: Și eu mulțumesc mult.


Acest text face parte din proiectul „Adolescent în ficțiune”. Textul a fost realizat sub îndrumarea scriitoarei Adina Popescu.