Un text de Alexandra Șarik
Luând ca pretext cartea Adinei Popescu, „Vine vacanța cu trenul din Franța” (Editura Young Art), Alexandra dă frâu liber imaginației și strunește timpul și spațiul după voia inimii, pentru a se întâlni cu Adina la Cluj.
Nu îmi venea să cred că a sosit și ziua de astăzi, ziua în care mă întâlnesc cu o persoană specială, Adina. Atât de mult mi-am dorit să o strâng în brațe și să o cunosc.
Astăzi ajunge în Cluj-Napoca. Am să mă duc la aeroport ca să o aștept cu un coșuleț cu prăjitură, zacuscă, legume din grădina bunicii mele și o ie tradițională din zona noastră.
Am văzut-o pe Adina cum venea spre mine, eram cu zâmbetul până la urechi, radiam de fericire. A adorat coșulețul primit! Ne-am îndreptat către un taxi ca să mergem să luăm prânzul la localul meu preferat. În timp ce ne îndreptam spre zona 0 a Clujului, Adinei nu îi venea să creadă cât de mult s-a schimbat Clujul, cât de modern și nou era. Abia am așteptat să îi fac un tur al orașului!
După ce am luat prânzul, a început „aventura” noastră. Am mers prima dată în Piața Muzeului, am prins festivalul florilor. Strada era împodobită cu toate soiurile de flori. Parcă ne aflam pe un câmp din basme. Festivalul se întindea până în Parcul Mare. În parc, era în desfășurare un maraton pentru copiii din zone defavorizate. Clujul este un oraș plin de oameni deschiși și sufletiști, ajutăm cât de mult putem.
După aceea, am mers pe Cetățuie, locul de unde vezi tot Clujul, toată frumusețea și misterul orașului. Am băut o limonadă privind Clujul. I-am povestit despre Festivalul Untold care se ține în fiecare an, la începutul lunii august. La festival vin foarte mulți artiști din toate zonele lumii. La Untold este o atmosferă magică. Adina mi-a promis că o să vină și ea și că o să ne distrăm împreună.
Ne-am plimbat pe străduțele orașului toată ziua, ba chiar am fost și în Gheorgheni, unde locuiau bunicii Adinei. Mi-a arătat unde se ținea concursul de gimnastică din spatele blocului, nu îmi venea să cred. Modul în care îmi povestea și cât de implicată era mă făceau să mă simt precum un spectator la concursul de gimnastică.
Am râs, am povestit, ne-am plimbat, am vizitat, am aflat lucruri noi… mi-a făcut mare plăcere ziua petrecută cu Adina! Este o fire deschisă, amuzantă, îndrăzneață, jucăușă. Nu am mai întâlnit o astfel de persoană cu o așa personalitate.
Am condus-o la aeroport. Foarte greu m-am putut despărți de ea. Mi-a promis că primul lucru pe care îl va face când va ajunge acasă e să mă sune. Chiar așa a și făcut. În următoarea săptămână eram la București, la Adina. Am rămas foarte bune prietene, ne sunăm zilnic la ora 14 și ne povestim noutățile.
Acest text face parte din proiectul „Adolescent în ficțiune”. Textul a fost realizat sub îndrumarea scriitoarei Adina Popescu.