Un text de Mihai Drugă
Mihai a citit Socrate în blugi de Laurențiu Staicu și a fost intrigat de tema libertății, așa că… și-a luat libertatea să scrie un text cu schepsis.
Socrate în blugi sau filosofia pentru adolescenți este o carte care transformă un subiect care pare complicat, filosofia, într-un joc conceptual pe care oricine poate să îl joace. Această carte scrisă de Laurențiu Staicu se adresează adolescenților, dar are o anumită sensibilitate, așadar orice persoană o poate citi și poate să fie atrasă de temele prezentate și de povestea personajelor.
Personajele sunt doar un pretext în ceea ce e de fapt o carte despre filosofie, dar ele nu sunt niciodată nelalocul lor. Povestea băieților care sunt obligați să stea în pustietate, fără device-uri, dar care ușor-ușor încep să dezvolte o relație puternică cu bunicul unuia dintre ei, vorbind despre filosofie, este cu adevărat emoționantă. Cei doi băieți, Radu și Tudor, sunt foarte „utili” pentru cititori deoarece pun adesea întrebări pe care și noi le avem când citim; astfel, cartea nu pare pur și simplu o carte de filosofie, ci una în care ești răsplătit pentru întrebările tale.
Capitolele sunt împărțite pe teme: Realitatea, Adevărul, Libertatea, Binele și Iubirea. Toate aceste teme sunt dezvoltate pe înțelesul tuturor cititorilor, dar eu vreau să vorbesc în special despre libertate, deoarece este o temă foarte importantă pentru mine.
Libertatea este discutată în capitolul IV al cărții, unde se vorbește despre „liberul arbitru” cu care suntem înzestrați, dar și despre ipoteza că tot ce se petrece în lume are o cauză. În carte nu primești un răspuns la întrebarea ce este libertatea și dacă suntem cu adevărat liberi, ci îndrumări pentru a descoperi ce reprezintă, de fapt, pentru tine acest concept.
Dar de ce mi se pare mie atât de importantă această temă a libertății? Libertatea diferă de la persoană la persoană, dar ce putem face este să ne asigurăm că oricine poate descoperi libertatea pentru el însuși. De aceea, regimurile totalitare care nu permit acest lucru mi se par oribile și incorecte. Comunismul a afectat România pentru o bună bucată de timp și putem spune că încă are urmări în zilele noastre. Regimul comunist a fost un motiv pentru care mulți oameni nu au avut parte de libertate, acesta fiind cunoscut pentru abilitatea de a-și face oponenții să tacă, apelând la diverse metode, inclusiv la eliminarea fizică. Securitatea, care era poliția politică pe vremea comunismului, se ocupa doar cu asta. Orice om care se opunea regimului sau care se arăta dornic s-o facă era pedepsit în moduri groaznice, doar pentru că își exprima părerea. Acest fapt a creat o schimbare radicală în modul prin care oamenii vedeau și văd libertatea. Mulți oameni, adepții comunismului, vor spune că erau mai liberi atunci, deoarece fiecare om avea slujba lui (pentru ei, libertatea era înțeleasă ca o plasă de siguranță oferită de Stat).
Există oameni care spun că libertatea este să faci ceea ce-ți dorești, fără să aduci atingere în vreun fel libertății celor din jur. Eu sunt de părere că doar prin democrație poți să ai abilitatea de a fi liber cu adevărat. Atunci când se întâmplă o nedreptate, să poți să spui în fața tuturor că nu e corect ce s-a întâmplat. Dar această libertate vine și cu responsabilități. Un exemplu bun ar fi situația recentă: pandemia.
Apariția COVID-ului a fost un șoc global care ne-a afectat pe toți, dar am reușit să trecem prin pandemie prin abilitatea de a comunica unii cu alții, făcând informațiile importante să fie mai ușor vizibile pentru toată lumea. Dar, în același timp, a apărut și mulțimea de informații false — că virusul n-ar exista sau că ar fi nociv etc. — care au avut un mare impact negativ. Prin urmare, libertatea de exprimare în spațiul public, fără să fim specialiști, poate și dăuna celorlalți. Dar libertatea este esențială, în ciuda fake-news și este de preferat oricând ca oamenii să poată comunica și să se poată exprima în deplină siguranță. Libertatea este esențială pentru individ și pentru societate.
Acest text face parte din proiectul „Adolescent în ficțiune”. Textul a fost realizat sub îndrumarea scriitoarei Adina Popescu.